Viata e ca un fir de ata. Se rupe doar odata, dar din pacate nu mai o putem innoda la loc... cel putin nu in viata asta. Odata rupta aceasta ata, un capat cade iar celalalt ramane in mana noastra pentru a continua sa creasca din nou si apoi din nou sa se rupa.
Viata omului are trei etape marcante. Omul se naste, traieste si moare.
Nasterea si moartea sunt sigure. Intre ele omul traieste. Aceasta este etapa care de fapt defineste individul. Ceea ce face el face de-alungul acestui parcurs de evenimente este cea ce conteaza si ramana in sufletele si mintile celorlalti.
Motivul pentru care scriu in aceste momente acest post, este din pacate unul trist si nu filosofic. Motivul este faptul ca tocmai ma intorc de la un priveghi, un loc plin de durere si plin de intrebari in acelasi timp. Un bun prieten de al meu, tocmai si-a pierdut in aceasi zi bunica si tatal; la diferenta de doar 2 ore. La ora 7 dimineata bunica, iar doua ore mai tarziu tatal. Dumnezeu sa-i odihneasca.
Putem vorbi de o tragedie, de o drama, de o familie puternic lovita si incercata, cu doua evenimente dureroase si grele venite in aceasi zi.
Am sa ma opresc un pic asupra celei de a doua persoane, pe care am cunoscut-o destul de bine, si anume tatal prietenului meu.
Incerc sa aduc in acest fel un ultim omagiu, un ultim salut celui care a fost ALBULESCU GHEORGHE.
A fost pe rand fiu si nepot, sot, tata, bunic. A fost stalpul familiei, si un om cu suflet mare. Din punct de vedere profesional, Albulescu Gheorghe a fost un doctor renumit in orasul nostru - Lugoj - si nu numai; o persoana cunoscuta si respectata de catre cei din jur.
Asa cum l-am cunoscut eu, un om jovial, plin de viata, glumet si intelept in acelasi timp.
Dumnezeu sa-l odihneasca, sa aline durerea familiei si sa le dea puterea de a merge mai departe.
Un comentariu:
Multumesc pt cuvinte
desi acestea nu acopera si nici nu suplinesc lipsa LUI
Vlad Dracu
Trimiteți un comentariu