In ce ... si de ce ... credem?

Ieri am avut o conversatie cu un stimabil preot, in legatura cu anumite aspecte legate de religie si alte lucruri din viata noastra de zi cu zi si impactul lor sau legatura lor cu religia.
Am inceput de la muzica, am trecut prin reincarnare, prin Biblie, crestinism, ortodoxism, islam, iudaism, prin chestiuni schimbate de biserica si altele.

Cea ce vreau sa subliniez inca de la inceput, este faptul ca am avut in fata un om care intr-adevar crede ce vorbeste, o face cu pasiune si nu doar ca alti preoti care considera ca sunt la servici atata timp cat sunt la biserica si tin slujbe, sau la nuti, botezuri si inmormantari. Acest preot, om, incearca si probabil in mare parte reuseste, sa isi pastreze linia si comportamentul si in afara serviciului. Uneori poate prea dogmatic cand vine vorba de biserica si faptele sale. Bun, nimeni nu e perfect si fara de pacat ... asta e clar.

Sa detaliez un pic discutiile pe care le-am avut cu el. In unele aspecte am fost de acord cu cele spuse de el, pe cand in altele ... nu prea. Toata discutia a pornit de la motorul de viteza pe care il detine, si de la cum se impaca aceste doua aspecte: preotia si pasiunea lui de motorist. A raspuns ca nu omoara pe nimeni si ca nu creeaza nici o problema si ca nu il supara pe Dumnezeu prin acest lucru. Raspunsul lui e destul de OK, nu ma convinge 100% dar fata de alti preoti care in timpul liber beau, fumeaza sau curvaresc ... pasiunea lui mi se pare mai acceptabila. De ce nu sunt 100% de acord? Pentru ca intr-un anumit fel, sunt sigur ca ar fi gasit o explicatie cu sustinere biblica sau bisericeasca pentru aproape orice pasiune ... binenteles in afara celor trei vicii pe care le-am descris mai devreme si a jocurilor de noroc.
Urmatorul aspect a fost cel al muzicii rock ... pe care el, si am vazut ca si biserica in general o dezaproba, si o considera ca fiind demonica prin versuri sau prin zgomot ... Cu acest aspect, din nou nu sunt de acord. Pe langa aspectu religios, a incercat sa imi explice si prin aspectul psihologic sau filozofic al problemei; in sensul ca sunetele din muzica rock sunt agresive si le asemana (nu neaparat ca melodicitate in sine, ci ca putere, zgomot...) cu sunetul loviturilor de ciocan, sunetul unui avion supersonic care trece pe deasupra noastra... adica, in sensul ca ar fi suparatoare. Problema e ca la multa lume aceasta muzica place, si atunci ce? ... asta inseamna ca aceia sunt nebuni sau au legaturi cu deavolul? Fiecare dintre noi are preferinte muzicale si stiluri de muzica care ii creeaza un disconfort. Dar asta nu inseamna ca, daca mie nu imi place un stil de muzica el este rau sau nu ar trebui sa il asculte nimeni.

Alte subiecte au fost legate de sfanta treime, ziua de odihna (de ce duminica si nu sambata), icoane, sfinti, si alte chestiuni in care explicatia nu m-a convins de loc. Spre exemplu, recunoscut ca biserica a schimbat ziua de odihna din sambata in duminica, pentru ca aceasta zi are insemnatate mai mare pentru biserica. Biserica, spunea el, a luat fiinta dupa invierea si ridicarea la cerurui a lui Iisus. Aceste doua evenimente sunt cele mai importante pentru biserica si ambele au avut loc in ziua de duminica, si pentru ca Iisus ar fi zis slaviti aceasta zi in cinstea mea. Dar daca stam sa negandim noi oricum cinstim ziua ... oricare ar fi ... Invierea prin Paste, iar ridicare la cer prin Inaltarea Domnului ... asa ca, dupa parearea mea, nu sta in picioare.

Asadar, la urma urmei, cred ca noi stabilim in cea mai mare proportie daca, ce, in ce si de ce credem. Cred in Dumnezeu cu toata fiinta mea, dar nu cred ca e gresit sa imi caut calea prin care sa o fac, sa comunic cu El. Poate sunt un tip putin razvratit, caruia nu-i prea plac dogmele si explicatiile puerile.