Sunt obosit... nu,... sunt epuizat... dar in acelasi timp sunt fericit. Echipa mea de suflet, Steaua, a invins. Doamne ajuta si multumescu-ti Doamne. Ghinionul din meciul de la Ploiesti cu Astra s-a spart si a venit norocul, cand poate era chiar mai important... la meciul cu Vaslui. Daca acolo, la Ploiesti am pierdut in ultimul minut, poate pe nedrept... acum am castigat in ultimul minut, dar meritat. Facand o scurta analiza, decat egal acolo si egal acasa, care ar fi insumat 2 pct. mai bine asa cu 3 pct. dintr-o infrangere si o victorie. E mai frumos, mai eficient si mai important... mai ales ca am batut o echipa pe val, de care multi se vor impiedica. Desigur, ar fi fost mai frumos daca am fi obtinut macar un punct si in etapa trecuta, dar si asa e bine. Am avut incredere in echipa, chiar si la 0-1, am avut si emotii la ocaziile din debutul reprizei a doua, dar si ghinion la cele 2+1 bari din faza de imediat dupa golul vasluienilor, in prima repriza. Am avut si un penalty neacordat pe final la 1-1, dar pana la urma am razbit si asta este mai important.
In rest, repect etern MARIUS LACATUS 7. Si iata ca acest numar 7, a fost cu noroc azi in Ghencea... Szekely, marcatorul golului castigator, purtand acest numar de legenda pentru noi stelistii.
Respect MIHAI STOICHITA pentru tot cea ce faci si pentru stoicismul cu care rezisti contestarilor asa-zisilor suporteri. Iti multumim pentru luciditate, sinceritate si tactica de joc.
Asa sa ne ajute DUMNEZEU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu