luni, 1 iunie 2009

Bucuria unora, tristetea, supararea, frustrarea si neputinta altora

Se zice ca nu este bine, sau nu este frumos sa te bucuri de raul altuia. Foarte corect. Dar parca uneori nu ne putem abtine.
Aseara am avut o bucurie puternic si un zambet malefic pe fata, la terminarea partidelor de fotbal dintre Dinamo - FC Brasov 0-2 si FC (Poli) Timisoara - Unirea Urziceni 1-2. Liga Campionilor INTERZISA cainilor. HAHAHAHAHAHA.
Si totusi, judecand mai adanc, pot spune ca de fapt nu ma bucur de raul lor. Doar sunt satisfacut ca s-a facut dreptate si in ciuda tuturor influentelor pe care le-au avut peste tot, si-au pus piedica singuri prin jocul prestat si prin declaratiile pe care le-au dat. Sa fiu sincer, NU ma bucur pentru tristetea si suferinta jucatorilor (desi probabil ca nu sunt foarte multi in starea asta, in lotul lor) sau pentru nereusita lor care va atrage cu siguranta neplata salarilor si concedierea unora din ei, NU ma bucur pentru frustrarea lui Rednic (se pare ca e predestinat la esecuri dintre cele mai groaznice si cand toata lumea se asteapta mai putin) care a primit o lectie de la "baiatul lui tata" si NU ma bucur nici macar pentru frustrarea si nervii actionarilor si NICI pentru dezamagirea tuturor suporterilor dinamovisti. Desi, poate ar trebui sa o fac, pentru ca sunt STELIST PANA LA MOARTE!!!
Poate va intrebati care este bucuria mea, atunci?
E foarte simplu...
Ma bucura faptul ca Dinamo nu a castigat un campionat pe care nu il merita datorita jocurilor prestate, jocurilor de culise pe care le-au facut (interventii pe la diferite comisii, si arbitrii) si a arogantei pe care au aratat-o cand erau pe primul loc. Ma bucur ca nu vor merge in Chamion's League in mod direct pe punctele adunate de STEAUA si de Rapid; daca vor acolo, sa termine pe locul 2 si sa se bata in preliminarii pentru a ajunge in grupe. Si nu in ultimul rand, ma bucur pentru supararea, tristetea, frustrarea si nesimtirea acelor suporteri dinamovisti ca cantau in fata stadionului cu vreo 3 ani in urma "I Love You 'Boro!". Da pentru necazul lor ma bucur cel mai mult si le transmit la randul meu...
I LOVE YOU BRASOV!!!

Despre limite...

De ce oare o mare parte din oameni nu se opresc cand ajung la anumite limte?

Spre exemplu, sa luam cazul bauturii. De ce de multe ori ajungem sa ne imbatam?... de ce nu ne oprim cand simtim ca suntem la limita?...si nu ma refer la o limita joasa, de cateva pahare sau cateva beri (de fapt, cantitatea este relativa si limita variabila, diferind in functie de stare si alti factori), ci la cel moment cand se simte o oarecare dificultate de exprimare, de limpezime in gandire sau de o dificultate in mentirea unui echilibru perfect.
Mama mea ma intreba :
"-Luciane, de ce trebuie sa bei pana nu mai poti?"
Hmmm, am stat si m-am gandit, la un moment dat... iar concluziile mele le veti gasi mai jos.

O alta limita cu urmari grave ar fi cea a depasirii unei limite de viteza. Fie la volanul unei masini, fie pe o motocicleta... De multe ori vedem cum merg unii cu viteze ametitoare. Nu se gandesc prea mult nici la ei, nici la pasagerii lor, nici la alti participanti din trafic. Pur si simplu apasa pe acceleratie... Mai devreme sau mai tarziu ii vedem prin ziare sau pe la televizor, sau auzim de la cunostinte ca s-a mai produs un accident.

Am mai putea discuta si despre limita prostiei, dar sunt convins ca ar fi prea mult de scris si nu ar mai citi nimeni. Asa ca, asta o sa o las pe alta data.

Explicatia ar putea fi urmatoarea, desi nu pretind ca ar fi 100% corecta, ci doar punctul meu de vedere.
La partea cu bautura, lucrurile ar putea sta asa:
- cand bei prea repede si "la concurs", :), limita nu prea o mai simti. Fuge, precum pamantul de sub picioare cand incerci sa te ridici si sa iti indrepti pasii spre toaleta. Sanse de oprire = 0%
- cand bei intins si ma bagi si ceva mancarica inainte sau in timpul actiunii, limita creste simtitor si e mai dificil sa te imbeti decat sa te opresti. Sanse de oprire ->85%
- in orice alta situatie decat in cele doua prezentate mai sus, problema se pune in felul urmator:
a) daca limita coincide cu terminarea unui pahar sau sticle, sanse de oprire ->99%
b) daca limita se afla pe undeva pe la jumatatea paharaului, depinde de perseverenta persoanei si de dorinta de a duce lucrurile la un bun sfarsit :)). Daca termini paharul, sanse de oprire = 0%; daca lasi raul in casa, :P si nu mai dai pe gat restul continutului paharului, sanse de oprire = 100%; deci la a treia varianta, sansele de oprire = 50%.

La partea cu viteza, e o problema mai mare. Putem impartii vitezistii extremi in urmatoarele categorii:
- cei care tocmai isi achizitioneaza un vehicol, pe doua sau patru roti si vor sa ii vada limitele
- cei care vor sa arate pritenilor sau gagicelor ce schumacher sau rossi sunt ei
- cei care nu suporta sa vada cum ii depasesc altii, eventual cu masini mai slabe sau mai ieftine; ei trebuie sa fie regii soselelor
- teribilistii, care vor sa simta adrenalina cum li se urca la ...

Daca combinam cele doua categorii, cu siguranta nu va iesi ceva bun.
STAY SOBER AND SAFE.