joi, 3 decembrie 2009

De ziua mea...

Astazi este ziua mea, si as vrea sa fiu fericit. Pentru asta, trebuie sa se indeplineasca anumite dorinte... arzatoare. Sunt increzator ca DUMNEZEU ma va ajuta, pe mine si pe cei in cauza sa se intample. De aiua mea, imi doresc din tot sufletul urmatoarele:

1) Sa o ajute DUMNEZEU pe Dolly sa raspunda tratamentuli si sa isi revina la starea ei zilnica... si sunt convins ca o va face. Doamne ajuta!
2) Sa dea DUMNEZEU sanatate intregii mele familii, intelegere si bunastare si numai bine.
3) Sa ne ajute DUMNEZEU sa avem un bebelus si nepot pentru parintii nostrii.
4) Sa il ajute DUMNEZEU pe Basescu sa castige alegerile pentru un bun mers si o bunastare a acestei tari.

ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU!
MULTUMESC DOAMNE!

marți, 1 decembrie 2009

In sfarsit, ceva clar din gura lui Geoana...

In sfarsit am inteles si eu ceva rostit de Mircea Geoana, acest getleman... "NEMERNICII DRACU'!"

Cine te sustine din spate, Mircea?

Iata cine se afla in spatele lui Mircea Geoana, la discursul CITIT de dupa turul I.
In dreapta (cum il privim pe M Geoana) eternul ILIESCU iar in stanga bombonel NASTASE.
Discursul, din nou, unul plin de esenta, inteles si patrundere... Oare ce mama dracu a vrut sa zica???

Cea mai frumoasa fapta din viata lui Geoana

Dupa cum el ne spune, intr-o complicata explicatie pe ca numai el o intelege, iata cea mai frumoasa fapta pe care a facut-o Mircea Geoana in viata lui:

Iata-l intr-un final si pe cel poreclit de mentorul sau, "prostanacul"

Cel care ii preda stafeta lui Geoana ...

Iata-l si pe sfatuitorul si ante mergatorul lui Mr. Geoana (mr. de la mister nu de la mircea :P):

Pe cine ne indeamna politiceanul bunului simt sa votam...

Crin Antonescu care s-a autointitulat politiceanul bunului simt, om integru si care lupta pentru drepturile cetatenilor, ne indeamna acum sa votam MIrcea Geoana.
Ia sa vedem ce spunea politiceanul bunului simt in urma cu 2-3 saptamani:

luni, 30 noiembrie 2009

Un meci de povestit ... si o legenda ... eternul numar 7

Sunt obosit... nu,... sunt epuizat... dar in acelasi timp sunt fericit. Echipa mea de suflet, Steaua, a invins. Doamne ajuta si multumescu-ti Doamne. Ghinionul din meciul de la Ploiesti cu Astra s-a spart si a venit norocul, cand poate era chiar mai important... la meciul cu Vaslui. Daca acolo, la Ploiesti am pierdut in ultimul minut, poate pe nedrept... acum am castigat in ultimul minut, dar meritat. Facand o scurta analiza, decat egal acolo si egal acasa, care ar fi insumat 2 pct. mai bine asa cu 3 pct. dintr-o infrangere si o victorie. E mai frumos, mai eficient si mai important... mai ales ca am batut o echipa pe val, de care multi se vor impiedica. Desigur, ar fi fost mai frumos daca am fi obtinut macar un punct si in etapa trecuta, dar si asa e bine. Am avut incredere in echipa, chiar si la 0-1, am avut si emotii la ocaziile din debutul reprizei a doua, dar si ghinion la cele 2+1 bari din faza de imediat dupa golul vasluienilor, in prima repriza. Am avut si un penalty neacordat pe final la 1-1, dar pana la urma am razbit si asta este mai important.
In rest, repect etern MARIUS LACATUS 7. Si iata ca acest numar 7, a fost cu noroc azi in Ghencea... Szekely, marcatorul golului castigator, purtand acest numar de legenda pentru noi stelistii.
Respect MIHAI STOICHITA pentru tot cea ce faci si pentru stoicismul cu care rezisti contestarilor asa-zisilor suporteri. Iti multumim pentru luciditate, sinceritate si tactica de joc.
Asa sa ne ajute DUMNEZEU.

miercuri, 21 octombrie 2009

Doamne, ce mouse ?!?!?

Apple revolutioneaza lumea "soarecilor", transforman vechiul si folositorul mouse intr-un fel de ...


marți, 20 octombrie 2009

O seara MAGICA

Inainte de meci, ma gandeam ca voi fi nevoit sa scriu despre o noua infrangere a unei echipe romanesti in cupele europene. In minutul 3, dupa golul lui Rangers, ma gandeam ca voi avea de scris despre o infrangere umilitoare. Pana la urma ...

Hmmm ... pana va obisnuiti

M-am gandit la urmatorul lucru: pana va veti obisnui cu celelalte bloguri ale mele, voi posta o particica din posturile care vor aparea acolo, si aici pe blogul principal. Astfel, vreau sa va tin in priza si sa stiti de fiecare data cand apare cate un post nou pe oricare din celelalte bloguri.
Peace out!

Va mai aduceti aminte de Baywatch?

Mai tineti minte Baywatch? ... sigur ca da ... dar probabil primul nume care va vine in minte la auzul aceatui nume de serial este Pamela Anderson ... asa-i?
Dar de David Hasselhoff va mai aduceti aminte? El era personajul principal al acelui serial. Cati dintre voi stiu ca acest actor, bun dupa parearea mea, a avut si poate chiar mai are probleme cu alcoolul?
Iata mai jos un filmulet filmat de fiica sa intr-un moment "dificil". Motivul pentru care ea a facut acest filmulet nu a fost acela de a ajunge pe youtube, ci ca sa il arata tatalui ei a doua zi sa realizeze si el ce face cu viata sa. Gata, de ajuns cu vorbaria; priviti, zambiti sau faceti-va cruci ...

Problem solved

Am rezolvat problema cu postarea comentarilor pe siteul de sport, dar inca mai caut un template mai adecvat. Pana atunci va astept cu comentarii...

joi, 15 octombrie 2009

www.fotbalpluss.blogspot.com

Gata i-am dat drumul si la blogul de sport ... www.fotbalpluss.blogspot.com

miercuri, 14 octombrie 2009

Un nou blog

De astazi am deschis un blog dedicat gadgeturilor (www.me-n-myiPhone.blogspot.com). Acolo veti putea gasi noutati, pareri si recomandari de ale mele in legatura cu diverse dispozitive electronice.
In curand am sa mai initializez cateva bloguri pe diverse teme. Unul de sport, in principal fotbal pe care voi posta dupa fiecare etapa sau meci mai important, evenimente pe care le consider importante in sport sau performante sportive romanesti.
Un altul va fi pe tematica muzicala, unde veti putea gasi info despre albume noi, melodi care imi plac si pe care vi le recomand, versuri, tabulaturi, programe de muzica si altele. Probabil un altul despre filme si seriale... O sa mai vad. Vi le recomand pe toate cu mare caldura. Sper sa le veti si cititi, pentru ca nu veti regreta.
Linkurile le voi introduce si in acest blog pentru a putea ajunge mai usor pe celelalte.

luni, 12 octombrie 2009

Urmatoarea mea tinta ...




Aceasta este noua mea tinta in materie de gadgeturi: Macbook Pro 15''.



  • 2.8GHz Intel Core 2 Duo
  • 4GB 1066MHz DDR3 SDRAM - 2x2GB
  • 320GB Serial ATA Drive @ 7200 rpm
  • SuperDrive 8x (DVD±R DL/DVD±RW/CD-RW)
  • MacBook Pro 15-inch Glossy Widescreen Display
  • Backlit Keyboard (English) / User's Guide
In ultima vreme parca am innebunit... dar simt ca daca nu imi cumpar acest laptop voi innebuni si mai rau. Bottom line, imi trebuie 2249 $ si sa il cumpar din State ... ca la noi e echivalentul a 3615$ sau ceva de genul asta. Am inceput deja sa ma gandesc la cum sa fac banii ... :P
Accept idei si donatii. :D

sâmbătă, 10 octombrie 2009

De aia ...

Serbia - Romania 5-0

Victorie mult mai clara decat o arata scorul...
De aia jucatorii lor costa cat costa si de aia ai nostrii costa cat costa.
De aia jucatori lor joaca pe unde joaca (Anglia, Spania, Italia la cluburi mari) iar ai nostrii, cu 2 exceptii, joaca prin Ukraina, Rusia, Emirate, ...).
Atata stim, atata putem atata facem.

5. ROMANIA ...........9p .......15 goluri primite ...intre timp s-au nfacut 17
6. Faroe .............4p .......15 goluri primite
... aici am ajuns, aici suntem acum.

Miercuri, derbiul suferintei: Romania - Faroe

*Acest post l-am inceput la scorul de 2-0, dar nu am pus scorul. Am asteptat finalul pentru ca simteam ca mai luam. Si mentin parerea cu victorie mult mai clara decat o arata scorul.

miercuri, 7 octombrie 2009

In ce ... si de ce ... credem?

Ieri am avut o conversatie cu un stimabil preot, in legatura cu anumite aspecte legate de religie si alte lucruri din viata noastra de zi cu zi si impactul lor sau legatura lor cu religia.
Am inceput de la muzica, am trecut prin reincarnare, prin Biblie, crestinism, ortodoxism, islam, iudaism, prin chestiuni schimbate de biserica si altele.

Cea ce vreau sa subliniez inca de la inceput, este faptul ca am avut in fata un om care intr-adevar crede ce vorbeste, o face cu pasiune si nu doar ca alti preoti care considera ca sunt la servici atata timp cat sunt la biserica si tin slujbe, sau la nuti, botezuri si inmormantari. Acest preot, om, incearca si probabil in mare parte reuseste, sa isi pastreze linia si comportamentul si in afara serviciului. Uneori poate prea dogmatic cand vine vorba de biserica si faptele sale. Bun, nimeni nu e perfect si fara de pacat ... asta e clar.

Sa detaliez un pic discutiile pe care le-am avut cu el. In unele aspecte am fost de acord cu cele spuse de el, pe cand in altele ... nu prea. Toata discutia a pornit de la motorul de viteza pe care il detine, si de la cum se impaca aceste doua aspecte: preotia si pasiunea lui de motorist. A raspuns ca nu omoara pe nimeni si ca nu creeaza nici o problema si ca nu il supara pe Dumnezeu prin acest lucru. Raspunsul lui e destul de OK, nu ma convinge 100% dar fata de alti preoti care in timpul liber beau, fumeaza sau curvaresc ... pasiunea lui mi se pare mai acceptabila. De ce nu sunt 100% de acord? Pentru ca intr-un anumit fel, sunt sigur ca ar fi gasit o explicatie cu sustinere biblica sau bisericeasca pentru aproape orice pasiune ... binenteles in afara celor trei vicii pe care le-am descris mai devreme si a jocurilor de noroc.
Urmatorul aspect a fost cel al muzicii rock ... pe care el, si am vazut ca si biserica in general o dezaproba, si o considera ca fiind demonica prin versuri sau prin zgomot ... Cu acest aspect, din nou nu sunt de acord. Pe langa aspectu religios, a incercat sa imi explice si prin aspectul psihologic sau filozofic al problemei; in sensul ca sunetele din muzica rock sunt agresive si le asemana (nu neaparat ca melodicitate in sine, ci ca putere, zgomot...) cu sunetul loviturilor de ciocan, sunetul unui avion supersonic care trece pe deasupra noastra... adica, in sensul ca ar fi suparatoare. Problema e ca la multa lume aceasta muzica place, si atunci ce? ... asta inseamna ca aceia sunt nebuni sau au legaturi cu deavolul? Fiecare dintre noi are preferinte muzicale si stiluri de muzica care ii creeaza un disconfort. Dar asta nu inseamna ca, daca mie nu imi place un stil de muzica el este rau sau nu ar trebui sa il asculte nimeni.

Alte subiecte au fost legate de sfanta treime, ziua de odihna (de ce duminica si nu sambata), icoane, sfinti, si alte chestiuni in care explicatia nu m-a convins de loc. Spre exemplu, recunoscut ca biserica a schimbat ziua de odihna din sambata in duminica, pentru ca aceasta zi are insemnatate mai mare pentru biserica. Biserica, spunea el, a luat fiinta dupa invierea si ridicarea la cerurui a lui Iisus. Aceste doua evenimente sunt cele mai importante pentru biserica si ambele au avut loc in ziua de duminica, si pentru ca Iisus ar fi zis slaviti aceasta zi in cinstea mea. Dar daca stam sa negandim noi oricum cinstim ziua ... oricare ar fi ... Invierea prin Paste, iar ridicare la cer prin Inaltarea Domnului ... asa ca, dupa parearea mea, nu sta in picioare.

Asadar, la urma urmei, cred ca noi stabilim in cea mai mare proportie daca, ce, in ce si de ce credem. Cred in Dumnezeu cu toata fiinta mea, dar nu cred ca e gresit sa imi caut calea prin care sa o fac, sa comunic cu El. Poate sunt un tip putin razvratit, caruia nu-i prea plac dogmele si explicatiile puerile.

luni, 5 octombrie 2009

Revin pe monitoare... :)

Am sa incrc sa reintru incet incet in circuitul blogarelii. Am fost foarte inactiv in ultima vreme... de fapt am fost inexistent, daca pot spune asa.
In orice caz... am sa incep din nou sa scriu cate ceva macar de doua, trei ori pe saptamana.
Acestea ziind fise :P, ma retrag la cugetare.

vineri, 17 iulie 2009

Ce este omul? Ce este viata?

Viata e ca un fir de ata. Se rupe doar odata, dar din pacate nu mai o putem innoda la loc... cel putin nu in viata asta. Odata rupta aceasta ata, un capat cade iar celalalt ramane in mana noastra pentru a continua sa creasca din nou si apoi din nou sa se rupa.
Viata omului are trei etape marcante. Omul se naste, traieste si moare.
Nasterea si moartea sunt sigure. Intre ele omul traieste. Aceasta este etapa care de fapt defineste individul. Ceea ce face el face de-alungul acestui parcurs de evenimente este cea ce conteaza si ramana in sufletele si mintile celorlalti.
Motivul pentru care scriu in aceste momente acest post, este din pacate unul trist si nu filosofic. Motivul este faptul ca tocmai ma intorc de la un priveghi, un loc plin de durere si plin de intrebari in acelasi timp. Un bun prieten de al meu, tocmai si-a pierdut in aceasi zi bunica si tatal; la diferenta de doar 2 ore. La ora 7 dimineata bunica, iar doua ore mai tarziu tatal. Dumnezeu sa-i odihneasca.
Putem vorbi de o tragedie, de o drama, de o familie puternic lovita si incercata, cu doua evenimente dureroase si grele venite in aceasi zi.
Am sa ma opresc un pic asupra celei de a doua persoane, pe care am cunoscut-o destul de bine, si anume tatal prietenului meu.
Incerc sa aduc in acest fel un ultim omagiu, un ultim salut celui care a fost ALBULESCU GHEORGHE.
A fost pe rand fiu si nepot, sot, tata, bunic. A fost stalpul familiei, si un om cu suflet mare. Din punct de vedere profesional, Albulescu Gheorghe a fost un doctor renumit in orasul nostru - Lugoj - si nu numai; o persoana cunoscuta si respectata de catre cei din jur.
Asa cum l-am cunoscut eu, un om jovial, plin de viata, glumet si intelept in acelasi timp.

Dumnezeu sa-l odihneasca, sa aline durerea familiei si sa le dea puterea de a merge mai departe.

miercuri, 15 iulie 2009

Itinerar si vacanta in Leptokaria (Grecia) Season1 Episode4

Intru-cat am cam lenevit cateva zile, azi am postat intamplarie a doua zile: 3 si 4. Obiect de studiu mai jos :)
Vacanta in Grecia vazuta prin ochii mei … varianta lunga sau extinsa :)
Acest post face parte dintr-o mini poveste :). Acesta este postul numarul 5. Cititi inceputul mai jos :P

Ziua 4 – VINERI 26.06.2009
Rutina zilnica de dimineata. Plaja. Nori. Pranz. Inainte de pranz, aflam de la Lars ca a murit Michael Jackson – odihneasca-se in pace – Un pic de odihna, mai un pic de plaja printre norii care se tot rotesc deasupra noastra, lasand soarele sa ne mai inroseasca sau maroneasca pielea. Serara, ne decidem sa plecam pana in Paralia Katerini.
Ora 20:00 plecam spre Paralia Katerini. Drumul pana acolo a fost o adevarata aventura. Desi erau doar vreo 30 de km pe autostrada, calatoria a durat vreo ora si ceva… Explicatia? … Pai, in primul rand, datorita proastei semnalizari cu indicatoare si a faptului ca Leptokarya nu exista in hartile GPS-ului, am iesit din statiune catre autostrada pe o alta iesire decat trebuia; adica am iesit undeva inainte de un pay point. Am zis, ok, asta e, am platit intrarea pe autostrada si increzatori ca acesta a fost cel mai dificil lucu, continuam drumul cu avant. Dupa vreo 30 de chilometri asteptam sa vedem indicatorul cu iesirea catre Paralia Katerini. Vedem un indicator de genul Katerini iesire peste 500m. Hmmm, fara Paralia?, ne gandim noi… Gps-ul ne atentioneaza si el “Peste 500 m parasiti autostrada si faceti la dreapta”. OK, zicem… probabil ca vine si ierirea noastra. Apoi vine un mini-tunel si… “Conexiune satelit pierduta” zice vocea de femei din GPS. Iesim din tunel, si mai mergem vreo 50 m si auzim “Peste 100 m iesiti de pe autostrada si faceti dreapta” … peste inca 50 m urmeaza o iesire pe care scrie Katerini … ce facem?, intreb … luam dreapta sau facem cum zice GPS-ul? Pana sa ne hotaram, iesirea trece pe langa noi, deci… mergem inainte… Peste cei 100 m prezis de GPS in loc de iesire e din nou tunel. OOOO, stupoare… GPS-ul se reactualizeaza … “Rconfigurare traseu … mergeti inainte 25 km”. Vai vai, ce-am facut? Depasim momentul, si mergem inainte precum ne-a indicat vocea. La un moment dat, chiar daca inainte de cei 25 km, vedem o iesire si nu mai stam pe ganduri. Ajungem intr-o mica localitate – sa nu ma intrebati vreo data care, ca nu stiu nici acum – si ne oprim ca sa intrebam. Indicatoarele erau in continuare haotice, indicand directii aiurite. Grecii si ei destul de haotici in explicatii, chair contrazicandu-se si intr-o engleza aproximativa ziceau dreapta, dar aratau cu mana directia stanga… GPS-ul si el era dezorientat, si tot repeta “Reconfigurare traseu … iesiti de pe autostrada si faceti dreapta” … Pofitm? Ce autostrada? Ok, gata, asta a fost, ne hotaram sa ne intparcem in Leptokarya, dar pe unde? Intr-un final cineva ne indica directia, iar dupa vreo 15 minute de mers si privit in toate partile, cautand indicatoare, vedem unul cu Paralia Katerini. Ceeeeeeeeeeee? Na, acum chiar ca ma simt ca in Zona Crepusculara.
Intr-un final, ajungem si la destinatia dorita. Aici, parca e o alta luma. Strazi pline de magazine, reclame luminoase, plin de oameni pe strazi, agitatie, o galagie surda reieita din vorbitul tuturor cu fiecare… Ne-am plimbat, am belit ochii prin magazine, mama mea si Viorela si-au luat fiecare cate o geaca de piele, iar dupa vreo doua-trei ore din momentul in care am ajuns finalmente in Paralia ne hotaram sa plecam inapoi la hotel. Pe la 00:30 am ajuns obositi, dar distrati de toata aventura de care tocmai am avut parte. Un lucru bun in toata aceasta calatorie a fost faptul ca in ciuda tuturor greselilor pe care le facusem si derutei prin care am trecut, cu exceptia a doua momente scurte de tensiune, atmosfera a fost una destinsa, plina de glume si distractie.

Itinerar si vacanta in Leptokaria (Grecia) Season1 Episode3


Vacanta in Grecia vazuta prin ochii mei … varianta lunga sau extinsa :)
Acest post face parte dintr-o mini poveste :) . Acesta este postul numarul 4. Cititi inceputul mai jos :P
Ziua 3 – JOI 27.06.2009
Vremea la fel, mancarea la fel, totul la fel … Aproape singurul lucru notabil e ca il cunoastem pe Lars, un neamt de 41 de ani – ani pe care nu ii arata, cu sigutanta – si alaturi de care ne petrecem cateva ore la bar , sporovaind si consumand anumite licori. :P. E venit singur, deoarece tocmai ce relatia cu prietena sa a intrat in impas si au luat o pauza. Urmeaza sa stea doar pentru 5 nopti, si ne spune ca in ultimii 20 de ani a fost de vreo 7 ori in Grecia, in diverse statiuni. Aflam ca lucreaza ca print designer, art photographer, si altele legate de aces domeniu, inclusiv ilustratii pentru copii; pentru cei interesati, puteti vedea mai amanuntit pe site-ul lui www.l-ars.eu. Un lucru atipic pentru un neamt – vorbeste engleza aproape perfect.
Azi a fost o zi mai buna si mergem la culcare mai satisfacuti, cu stres mai putin si cu o mai mare bucurie vis-à-vis fata de aceasta vacanta.

luni, 13 iulie 2009

Leapsa

Am luat si eu o leapsa de la cineva...daca va place, puteti sa o luati si voi. :P

SUNT foarte comunicativ, jovial, inteligent, uneori razna, rocker, stelist pana la moarte, dependent de calculator si de internet...si pe deasupra insurat
AS VREA mult prea multe, pentru ca sa le descriu aici + un bebe si sa ma las de fumat :)
PASTREZ multe chestii care poate nu le voi mai folosi niciodata
MI-AS FI DORIT sa am puterea sa fac lumea mai buna, in toate privintele...si pe STEAUA campioana
NU IMI PLACE sa fiu folosit, mintit si faptul ca uneori sunt prea bun cu altii
MA TEM ca situatia din Romania nu se va schimba pentru multa vreme de aici inainte
AUD foarte multe, dar in ultima vreme uit cam mult
IMI PARE RAU ca nu m-am tinut serios de cantat, dar poate nici acum nu e tarziu...
IMI PLAC mancaruruile chinezesti, italiene, arabesti, cartile bine scrise,
NU SUNT o persoana cu mai multe fete
DANSEZ uneori, dar atunci foarte mult
NICIODATA nu spune niciodata. Toate lucrurile incep de undeva
RAR jignesc oamenii
PLANG destul de usor la chestii emotionante, fie ca sunt de natura buna sau rea
NU SUNT INTOTDEAUNA online, mai stau si invisible...:P. Acum serios, NU SUNT CHIAR INTOTDEANUA binedispus
NU IMI PLACE DE MINE atunci cand sunt lenes, beat, neinspirat sau neatent cu persoanele la care tin
SUNT CONFUZ doar in vise uneori, sau cand privesc un meci din campionatul romanesc de fotbal dupa ce tocmai am vizionat un meci in Champion's LEague sau din Premiere League...sunt confuz intru-cat nu stiu daca cea ce se joaca la noi e fotbal sau nu...
AM NEVOIE uneori de mai multa intelegere a celor din jur si sa castig la loto :P
AR TREBUI sa muncesc mai mult, sa-mi lichidez creditul, sa nu mai dau bani imprumut, sa fumez cat mai puti sau chiar sa ma las, sa nu mai stau atat de mult pe calculator sau pe laptop, sa ma culc mai devreme, sa am mai multa grija de sanatatea mea, sa-mi petrec mai mult timp cu sotia mea, sa facem un bebe, sa....ar trebui cam multe... sa vedem cate se vor intampla...

sâmbătă, 11 iulie 2009

Vacanta in Leptokarya (GRECIA) ... Intermezzo

Grecia - Poze 1
Pentru ca am avut cereri de poze, am sa postez cateva aici. Si eventual am sa repet figura dupa fiecare post cu text am sa pun si unul cu poze de acolo...







Itinerar si vacanta in Leptokaria (Grecia) Season1 Episode2

Vacanta in Grecia vazuta prin ochii mei … varianta lunga sau extinsa :)
Acest post face parte dintr-o mini poveste :). Acesta este postul numarul 3. Cititi inceputul mai jos :P

Ziua 2 – MIERCURI 24.06.2009
Astazi m-am trezit destul de devreme in jur de 08:30, destul de odihnit avand in vedere drumul si prin cea ce trecusem cu o zi inainte. Am iesit pe balcon am privit catre maresi marea a privit spre mine :) iar soarele stralucea sus pe cer … eh iata ca si cei de la meteo mai gresec … Am coborat la restaurant sa luam micul dejun si apoi directia plaja. La masa, din nou nu m-am putut abtine sa nu compar totul cu cea ce am avut in Antalya. OK asta e… la 9:45 eram pe plaja. Ups o noua supriza … vine un tip si ne cere bani pentru sezlogurile pe care le ocupam; plaja era privata, dar nu apartinea hotelului ci unei personae private care probabil concesionase acea bucata de plaja de la autoritatile locale ... cica 7 euro/zi pentru 2 sezloguri si o umbrella … iarasi nervi … din nou comparatia cu Antalya … Aflam de la un cuplu din Focsani care era la vreo 5 metri de noi, ca se poate negocia si astfel obinem un pret de 40 de euro pentru 8 zile adica 5 euro/zi pentru pachetul pe care tocmai vi la-m descris. Trei ore mai tarziu, prognoza meteo se adevereste … off. Norii au pus stapanire pe cer si soarele s-a ascuns. Dezamagiti, ne strangem lucrurile si pornim spre restaurant sa luam pranzul. Intre timp incepe si ploaia. Iau fetele si plecam prin statiune sa vedem daca gasim ceva magazine sa belim ochii si eventual sa cumparam ceva. Intr-un final gasim o straduta aproape de malul marii, plina de magazine, baruri, restaurante… In timp ce ne plimbam pe acolo iata ca apare si soarele din nou. Ne intoarcem la hotel in jur de 16:00 si ne pregatim din nou sa mergem pe plaja. Odata ajunsi acolo avem din nou parte de o joaca de-a v-ati-ascunselea intre soare si nori. OK, ne zicem asta e… si ramanem sa respiram aerul curat daca tot suntem la mare. Ziua am incheiat-o cu cina si baut la bar.

vineri, 10 iulie 2009

Itinerar si vacanta in Leptokaria (Grecia) Season1 Episode1

Vacanta in Grecia vazuta prin ochii mei … varianta lunga sau extinsa :)
Acest post face parte dintr-o mini poveste :). Acesta este postul numarul 2. Cititi inceputul mai jos :P

Ziua 1 – MARTI 23.06.2009
Deplasarea am facut-o cu masina, pe traseul urmator… Serbia – Macedonia sau FYROM – Grecia. Am plecat la ora 02:15 in data de 23.06.2009. Cu tot cu opriri, drumul a duarat aproximativ 12 ore ajungand astfel in jurul orei 14:30 la hotelul Olympian Bay unde aveam rezervarile, un stabiliment de 4 stele destul de placut.
Odata ajunsi am avut surpriza neplacuta ca de la receptie sa ni se comunice ca nu pot sa ne cazeze pe toti patru in cladirea principal intru-cat este totul ocupat ... si ca urmeaza sa fim cazati 2 in hotel si 2 in bungalow. Indignati de acest lucru, obositi dupa drum si enervati de ceea ce tocmai ni se comunicase, dupa o mica cearta cu receptionerul, am pus mana pe telefon si am sunat la Eximtour Timisoara, agentia prin care facusem rezervarile cu aproape 2 luni mai devreme. De acolo ni s-a supus sa nu acceptam propunerea, cea ce noi tocmai facusem, si sa cerem ce aveam noi rezervat. De la receptie ni s-a spus ca trebuie sa asteptam pana ce va sosii persoana care se ocupa de rezervari de la ei de la hotel. Era ora 15:10 si trebuia sa asteptam pana in jur de 16:30. Ni s-au pus bratarile de all inclusive pentru a putea patrunde in perimetru si pentru a putea consuma ceva de baut pana la rezolvarea problemei. Nervosi am mers la bar si ne-am luat de baut si asteptam sa treaca timpul pentru a reusi si noi sa ne cazam, sa facem un dus si sa ne odinim putin.
La ora 16:30 ne-am intors la receptive, si culmea fara niciun altfel de discutii am primit camerele.
VEDEREA LA MARE … Ajunsi in camera, au cedat nervii lui mama mea. Furioasa ca a platit 45 Euro pentru vedere la mare (sea view) iar marea nu era in fata, ci doar daca priveai lateral de pe balcon, accentuata si de oboseala a facut o mica criza. Cu greu am putut sa o calmez si sa ii explic ca noul concept in turism privin vederea la mare nu se refera doar la o imagine frontala, ci orice coltisor din mare il vezi e acelasi lucru…
Pe la 19:30 am coborat la cina … si stupoare … era COADA la intrarea restaurantului, iar un tanar, angajat al hotelului, iesea in usa din cand in cand si intreba cate personae suntem, pentru a ne gasi o masa potrivita ... in fine am trecut si peste asta … comparand cu Antalya unde asa ceva nu se intampla. Mancarea buna, dar nu atat de variata ca si sortiment si prezentare fata de Antalya...din nou.
Desi se facusera deja aproape 36 de ore de cand nu am mai dormit, seara am incheiat-o cu o plimbare impreuna cu Babi desculti pe malul marii, prin apa care spala nisipul plajei. A fost superb …

miercuri, 8 iulie 2009

Itinerar si vacanta in Leptokaria (Grecia) Seaon1 Episode Pilot



Vacanta in Grecia vazuta prin ochii mei … varianta lunga sau extinsa :)
In primul rand sa lamuresc unde se afla Leptokaria sau Leptokarya, amandoua variante sunt valabile. Aceasta statiune se afla in zona Riviera Olimpului, intre Paralia Katherini si Larisa, la poalele muntelui Olimp, adica altfel zis o statiune pe malul marii aflata la poalele unui munte; un peisaj de altfel foarte frumos.
PROGNOZA METEO dezastru … Inainte de plecarea noastra, cu doua zile, am verificat pe net prognoza meteo pentru perioada care urma sa vina. Am gasit pe 7 zile … si … vai vai vai ce am vazut acolo:
- Miercuri – timp noros si cu 60% sanse de ploaie.
- Joi – timp noros; 20% sanse de ploaie.
- Vineri – la fel.
- Sambata – mai mult soare si putin nor.
- Duminica – doar soare saore si iar soare.
In urmatoarele posturi, va voi descrie zi cu zi cam ce s-a petrecut pe acolo si cum a fost. Va fi o mini-serie care va dura vreo 11 zile, cate un post pe zi. Sper sa aveti rabdarea sa cititi si sa savurati momentele pe care si eu le-am savurat.

luni, 1 iunie 2009

Bucuria unora, tristetea, supararea, frustrarea si neputinta altora

Se zice ca nu este bine, sau nu este frumos sa te bucuri de raul altuia. Foarte corect. Dar parca uneori nu ne putem abtine.
Aseara am avut o bucurie puternic si un zambet malefic pe fata, la terminarea partidelor de fotbal dintre Dinamo - FC Brasov 0-2 si FC (Poli) Timisoara - Unirea Urziceni 1-2. Liga Campionilor INTERZISA cainilor. HAHAHAHAHAHA.
Si totusi, judecand mai adanc, pot spune ca de fapt nu ma bucur de raul lor. Doar sunt satisfacut ca s-a facut dreptate si in ciuda tuturor influentelor pe care le-au avut peste tot, si-au pus piedica singuri prin jocul prestat si prin declaratiile pe care le-au dat. Sa fiu sincer, NU ma bucur pentru tristetea si suferinta jucatorilor (desi probabil ca nu sunt foarte multi in starea asta, in lotul lor) sau pentru nereusita lor care va atrage cu siguranta neplata salarilor si concedierea unora din ei, NU ma bucur pentru frustrarea lui Rednic (se pare ca e predestinat la esecuri dintre cele mai groaznice si cand toata lumea se asteapta mai putin) care a primit o lectie de la "baiatul lui tata" si NU ma bucur nici macar pentru frustrarea si nervii actionarilor si NICI pentru dezamagirea tuturor suporterilor dinamovisti. Desi, poate ar trebui sa o fac, pentru ca sunt STELIST PANA LA MOARTE!!!
Poate va intrebati care este bucuria mea, atunci?
E foarte simplu...
Ma bucura faptul ca Dinamo nu a castigat un campionat pe care nu il merita datorita jocurilor prestate, jocurilor de culise pe care le-au facut (interventii pe la diferite comisii, si arbitrii) si a arogantei pe care au aratat-o cand erau pe primul loc. Ma bucur ca nu vor merge in Chamion's League in mod direct pe punctele adunate de STEAUA si de Rapid; daca vor acolo, sa termine pe locul 2 si sa se bata in preliminarii pentru a ajunge in grupe. Si nu in ultimul rand, ma bucur pentru supararea, tristetea, frustrarea si nesimtirea acelor suporteri dinamovisti ca cantau in fata stadionului cu vreo 3 ani in urma "I Love You 'Boro!". Da pentru necazul lor ma bucur cel mai mult si le transmit la randul meu...
I LOVE YOU BRASOV!!!

Despre limite...

De ce oare o mare parte din oameni nu se opresc cand ajung la anumite limte?

Spre exemplu, sa luam cazul bauturii. De ce de multe ori ajungem sa ne imbatam?... de ce nu ne oprim cand simtim ca suntem la limita?...si nu ma refer la o limita joasa, de cateva pahare sau cateva beri (de fapt, cantitatea este relativa si limita variabila, diferind in functie de stare si alti factori), ci la cel moment cand se simte o oarecare dificultate de exprimare, de limpezime in gandire sau de o dificultate in mentirea unui echilibru perfect.
Mama mea ma intreba :
"-Luciane, de ce trebuie sa bei pana nu mai poti?"
Hmmm, am stat si m-am gandit, la un moment dat... iar concluziile mele le veti gasi mai jos.

O alta limita cu urmari grave ar fi cea a depasirii unei limite de viteza. Fie la volanul unei masini, fie pe o motocicleta... De multe ori vedem cum merg unii cu viteze ametitoare. Nu se gandesc prea mult nici la ei, nici la pasagerii lor, nici la alti participanti din trafic. Pur si simplu apasa pe acceleratie... Mai devreme sau mai tarziu ii vedem prin ziare sau pe la televizor, sau auzim de la cunostinte ca s-a mai produs un accident.

Am mai putea discuta si despre limita prostiei, dar sunt convins ca ar fi prea mult de scris si nu ar mai citi nimeni. Asa ca, asta o sa o las pe alta data.

Explicatia ar putea fi urmatoarea, desi nu pretind ca ar fi 100% corecta, ci doar punctul meu de vedere.
La partea cu bautura, lucrurile ar putea sta asa:
- cand bei prea repede si "la concurs", :), limita nu prea o mai simti. Fuge, precum pamantul de sub picioare cand incerci sa te ridici si sa iti indrepti pasii spre toaleta. Sanse de oprire = 0%
- cand bei intins si ma bagi si ceva mancarica inainte sau in timpul actiunii, limita creste simtitor si e mai dificil sa te imbeti decat sa te opresti. Sanse de oprire ->85%
- in orice alta situatie decat in cele doua prezentate mai sus, problema se pune in felul urmator:
a) daca limita coincide cu terminarea unui pahar sau sticle, sanse de oprire ->99%
b) daca limita se afla pe undeva pe la jumatatea paharaului, depinde de perseverenta persoanei si de dorinta de a duce lucrurile la un bun sfarsit :)). Daca termini paharul, sanse de oprire = 0%; daca lasi raul in casa, :P si nu mai dai pe gat restul continutului paharului, sanse de oprire = 100%; deci la a treia varianta, sansele de oprire = 50%.

La partea cu viteza, e o problema mai mare. Putem impartii vitezistii extremi in urmatoarele categorii:
- cei care tocmai isi achizitioneaza un vehicol, pe doua sau patru roti si vor sa ii vada limitele
- cei care vor sa arate pritenilor sau gagicelor ce schumacher sau rossi sunt ei
- cei care nu suporta sa vada cum ii depasesc altii, eventual cu masini mai slabe sau mai ieftine; ei trebuie sa fie regii soselelor
- teribilistii, care vor sa simta adrenalina cum li se urca la ...

Daca combinam cele doua categorii, cu siguranta nu va iesi ceva bun.
STAY SOBER AND SAFE.

marți, 12 mai 2009

Jurnalistii din ziua de azi...

Am impresia ca in zilele noastre nu mai prea exista jurnalisti de calitate, sau chiar nu se pot numi jurnalisti. Cel putin in materie de jurnalism sportiv (dar nu numai), exista un trend de a scoate in evidenta doar scandalurile si de a creea cat mai multe polemici, avand drept scop - opinia lor - dobandirea de rating sau cresterea de tiraj. Cand se lovesc de refuzul unora de a raspunde intrebarilor penibile pe care le adreseaza, ii pun la zid pe acestia si apoi spun ca ei reprezinta interesele publicului larg, sau ai fanilor echipelor, si astfel lezeaza drepul sau curiozitatea acestora in legatura cu subiectul abordat.
Probabil lipsa de talent sau de inspiratie ii impinge pe acesti asa-zisi jurnalisti spre astfel de proceduri. Domnul Radulesc, invitat astazi la GSP TV spunea in cadrul emisiunii Contraatac, ca aceasta este menirea unui jurnalist sa sesizeze lucrurile rele si iesite din comun, intrucat cele bune nu sunt de mentionat, ele fiind normale, si ca asa trebuie sa se intample. Ma intreb daca asa a gandit oare si cel considerat unul dintre cei mai mari jurnalisti, daca nu chiar cel mai mare - cel putin in domeniul sportiv - Ioan Chirila.
In concluzie, cred ca pot spune fara nici o retinere, ca de foarte multe ori, presa dauneaza grav sportului, politicii si aproape oricarui domeniu din aceasta tara. Binenteles ca si noi consumatorii de media suntem vinovati ca mergem si cumparam ziarele si urmarim emisunile lor. Sper ca in viitorul cat mai apropiat sa se mearga catre un normal si jurnalistii sa prezinte faptele asa cum sunt ele, indiferent ca sunt bune sau rele, dar fara partipriuri si pareri personale pe care sa le asimileza ca fiind parerea majoritatii.

joi, 23 aprilie 2009

HMMM!!!

Un bun prieten de al meu spunea ca in seara asta va reimprospata blogul sau. Din pacate, nu s-a intamplat asa. Deci, imi pare rau ca nu pot sa ii postez un comentariu la un post nou. Mai ales ca postul din seara asta trebuia sa se refere la meciu de azi dintre Steaua si CFR Cluj.
Referitor la acest meci, parerea mea proprie si personala este ca Steaua trebuia sa castige. Si asta nu pentru ca iubesc aceasta echipa, ci pentru ca acest meci a fost clar dominat de Steaua (cu exceptia primelor 10 min.)
Asta e ... e bun pana la urma si un egal in conditiile desfasurarii meciului (adica inferioritate numerica mai bine de 30 min).
Cam asta e....... pentru acum.

vineri, 10 aprilie 2009

Nu stiu...cred ca nu stiu...


Nu mai am vlaga... nu mai inteleg si nu mai stiu ce este de facut...
In fiecare zi in care este etapa, fiecare seara in care joaca Steaua, se termina cu un gust amar pentru mine. Chiar si atunci cand, chinuit reuseste sa obtina victoria, amaraciunea si dezamagirea se afla acolo. Nu mai merge asa... trebuie facut ceva, dar nimeni de acolo, aflat in libertate, pare ca nu stie care este acel lucru care trebuie facut. O asemenea situatie nu am mai intalnit de cand sunt eu suporter al acestei echipe. Au mai existat blocaje, la anumiti jucatori, si chiar la echipa, dar parca de genul asta niciodata. Nu cred, sau refuz sa cred ca jucatorii nu au valoarea necesara sa castige meciurile, atata timp cat in alte meciuri aceasi jucatori au facut un joc foarte bun.
Nu se vede daruire, dar mai presus de orice nu se vede nici o idee de joc. Jucatorii sunt descumpaniti, antrenorul naiv, iar suporterii agresivi si neintelegatori in loc sa fie exact cum le spune si titulatura de "suporter", adica sa sustina echipa. Totul e pe dos, nimic nu merge, nici macar spectatorii nu mai vin la stadion... poate ca o parte din ei este mai bine ca nu vin, dar totusi...
Trebuie facut ceva cat mai repede, incepan de la conducere, banca tehnica si abia mai apoi la jucatori.
Nu mai pot sa zic altceva, cred ca am ajuns si eu la un blocaj...

miercuri, 25 martie 2009

La naiba in puii mei, ca am racit...

Din jurnalul unui om beteag, cu de la mine citire, va aduc la cunostiinta faptul ca sunt crepirum de racit. Acest lucru ar putea duce la anularea planului meu de a participa la evenimetul cultural de la Arenele Romane, si anume concertul celor de la In Flames. Nu ma simt prea bine, dar parca un pic mai bine decat ieri. Pe noptiera din stanga mea se afla un maldar de medicamente, menite sa ma faca bine. Sa speram ca, ajutat de Dumnezeu si prin tratamentul cu aceste medicinuri, ma voi face bine si am sa pot si eu sa imi urmez planul de mult facut.

miercuri, 11 martie 2009

ce seara in cahampion's league!!!

Ce meciuri...
Ce echipe...
Ce jucatori...
Ce goluri...
Cate goluri...
Cate echipe engezesti o sa avem iara in sferturi si probabil in semi....

Ajung din ce in ce mai rapid la concluzia ca ce se joaca in romania nu e fotbal...

marți, 10 martie 2009

STEAUA mea...

VAI VAI VAI....

Ce se intampla cu Steaua mea???
Nu mai pricep nimic.
Lacatus mi se pare fricos, neinspirat, fara consistenta.
Szekely nu mai e jucatorul care a fost la Galati, nici macar cand joaca pe dreapta.
Dayro M nu mai trebuie jucat mijlocas stanga, si ar trebui sa nu mai fie stresat cu faza defensiva. Pentru postul ala exista doar DOI jucatori de picior stang: Toja - care e jucat tot timpul altceva si Ochirosii - care nu este folosit deloc.
Pedriel a fost cumparat pentru a mai exista un atacant macar in lot...dar nu este nici macar in primul 18.
Strategie 0.
Tactica 0.
Realizari personale 0.
Rezultate 0.

Trebuie o schimbare de gandire si atitudine macar, dar acum.

sâmbătă, 21 februarie 2009

M-am hotarat sa investesc in cultura :P

Dupa cum am scris si in titlul postului...m-am hotarat sa investesc in cultura...
Astfel, primul pas de acum incepand, se va intampla in martie, cand voi merge la concertul celor de la In Flames. Probil ca pentru multi dintre voi acest nume nu va spune nimic. In Flames este una dintre cele mai bune trupe de metal din Suedia. Ei abordeaza un stil de black metal melodios, cu influente power progressive. Probabil ca cei mai multi dintre voi, prietenii mei, nu agreaza acest fel de muzica, dar dupa cum gusturile nu se discuta... mie imi plac foarte mult si astfel voi lua parte pe 30 martie (daca da Dumnezeu si sunt sanatos) la primul lor concert care va avea loc in Romania... adica o alta premiera pentru noi rockerii romani dupa exelentul concert al britanicilor de la Iron Maiden.
Al doilea pas, aproape sigur, va fi concertul celor de la Manowar, care va avea loc in iulie la Best Fest. Manowar este o trupa americana de heavy metal pur. Adevarati razboinici ai stilului, dornici sa apere si sa promoveze acest stil pana in panzele albe. Din nou o premiera, americanii fiind pentru prima data in Romania.
Daca intre ele se va mai ivi ceva interesant, cu siguranta, in limita posibilitatiilor de timp si financiare, voi da curs oricarui evenimet muzical de anvergura, cu formatii din prima clasa a muzicii rock.
Keep on rockin'!

vineri, 23 ianuarie 2009

Post-ul de dupa...


Dup cele 4 postari hazlii, scurte si fara prea mult substanta, promit sa redevin serios si sa aduc maine pe blog ceva mai interesant. Am sa ma gandesc la ceva mai interesant, si am sa incer sa transpun intr-o scriere nu prea lunga, ca sa poata si prietenii mei dragi si totodata cititorii mei fideli (Claudiu, Catalin...) :p sa parcurga pana la capat postul. hihihihhihi

joi, 22 ianuarie 2009

Interviu vasluian in 3 moduri... normal...hip-hop...accademic

Bestial.......

Am revenit cu bere cu tot....

Iar cea ce urmeaza este exemplificat de urmatoarea imgine....

Interviu vasluian in 3 moduri... normal...hip-hop...academic

Bestial.......

A veniiiiiittttttttttttttt.....YUPI!

Pizza a venit dar nu prea mergea netul... si nu am putut sa va transmit in timp real (live). Intre timp me and mr.boanka am devorat cercurile coapte al forno iar acum plecam dupa bere... HA HA HA... a fost belea..mmmmm

Mi-e foame...si am comandat o pizza...

...si pizza nu mai vine ... wooooaaaaahhhhhh
Mi-e foame. Doamne, doamne... eu cu mr.boanka murim de foame.
Va anunt cand vine. :))|

Pentru lenesi...

Promit... ca incerc sa fiu mai scurt in posturile mele.. chiar daca se va mai pierde din detaliu. Voi incerca sa fiu mai concis, mai scurt si sa pastrez substanta. Nu de alta, dar daca nu aveti chef sa cititi este ca si cum ar ramane totul la mine in cap. Cred... dar as vrea si de la voi promisiunea ca, din cand in cand, daca mai am vreo logoree, :)) sa o cititi si pe aceia.
So long

Update: Probail ca in acest caz vor exista mai multe posturi zilnice pe aceasi tema. Am sa imi impart usor usor articolele...cred

miercuri, 21 ianuarie 2009

Doar o chestiune de credinta sau de interpretare


Ce se intampla dincolo de viata ?
Unde mergem atunci cand terminam aceasta viata?
Exista o continuare? Este aceasta la fel ca aceasta, cu un trup si o lume in care acesta hoinareste? Vom avea acelasi trup? Aceasi forma?

Unii cred ca nu exista nimic dupa moartea pamanteana. Ca totul se termina odata cu viata.
Altii, cred ca dupa moarte sufletul ajunge in purgatoriu, dupa care in urma unei judecati este directionat catre rai sau catre iad.
Altii, cred ca moartea este doar o tranzitie catre o alta viata.
O alta parte a oamenilor cred ca viata e un sir neintrerupt de schimbari a formei in care traiesc. Astfel putem auzi pe unii zicand ca intr-o viata anterioara au fost caine sau pisica sau elefant sau etc. in functie de animalul, planta obiectul sau orice altceva de care ei se simt atasati in viata omeneasca.
O alta categorie este cea a celor care cred ca viata dupa moarte continua in acelasi trup dar intr-un alt univers.
Sunt foarte multe opinii si credinte in mintile celor care ne inconjoara. Care este reala sau cea mai aproape de adevar, probabil nu vom stii niciodata.

In cea ce priveste credintele formate pe cale religioasa, distingem printre ele urmatoarele curente ale celor mai raspandite dintre religii:
In CRESTINISM si ISLAM teoria este destul de asemanatoare, implicand o judecata de apoi in care fiecare justifica ce a facut si de ce a facut pe pamant; trimiterea sufletului in rai sau iad, urmata apoi de o inviere.
In HINDUISM, fiecare individ traieste de mai multe ori. Moartea este trecerea de la un destin la altul. Dupa moarte, sufletul care este vesnic se reincarneaza intr-un alt trup in functie de faptele savarsite in viata care tocmai s-a incheiat. Aceasta lege se numeste karma. Dupa moarte sufletul nu trece intr-o stare permanenta fiintiala de fericire vesnica, in rai, sau de pedeapsa vesnica, in iad, ci va renaste in alte forme de viata pana cand se va termina necesitatea de intrupare. Nasterile si renasterile se succed in ordine ontologica spre stari fiintiale mai bune sau mai rele, dupa cum sunt faptele celui in cauza. Exista o singura exceptie si aceasta in cazul in care moar­tea reprezinta intoarcerea in unitatea absoluta cu Brahman. Aceasta este starea ultima spre care tinde orice credincios hindus.
In BUDISM, spre deosebire de hinduism, reincarnarea nu consta in migrarea sufletului de la un trup mort spre embrionul unei viitoare fiinte, ci continuarea de catre un individ nou a existenţti care pana atunci se manifesta în cel decedat, conform incarcaturii karmice acumulate

Astept si parerile voastre.

Fiecare dintre noi ne întrebãm ce ne asteaptã la capat de drum.
Pana atunci, va trebui sa traim cu fantomele...nu din subsolurile umede...ci din sufletele oamenilor.

marți, 20 ianuarie 2009

Gadgeturi, sau my wishlist

Am tot stat si m-am gandit ce gadgeturi sa mai imi iau. Si am ajuns la concluzia ca, cu siguranta as avea nevoie de un home cinema, un ipod, un hdd extern pe usb, un acumulator de mai lunga durata pentru laptop, o chitara electro-acustica si... lista ramane deschisa, se va reactualiza odata cu achizitionarea rand pe rand a celor mai sus expuse.

Acum, dupa cautari pe net, am ajuns la urmatoarele concluzii:

Home Cinema - alesul este - Samsung HT-THX35
IPod - cel mai mult mi-ar place un IPod Touch, dar cred ca nevoilor mele si mediului in care va fi folosit cel mai bine se potriveste un Nano 3rd generation de 8Gb
HDD Extern - as dori un WD Passport Essential de 320Gb sau chiar de 500Gb
Chitara electro-acustica - cam orice Fender (nici nu am pretentii, nu?)

Daca aveti sugesti cu privire la anumite posibile achizitii sau alte favorite la cele enumerate de mine... astept cu caldura.

De astazi suntem ascultati cu totii...oficial


De astazi intra in vigoare "Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice...", Lege care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008.

CATEVA CONSECINTE (nu trebuie sa fi expert ca sa iti dai seama):
- incepand din 20 ianuarie, toti operatorii de telefonie fixa si mobila , adica ROMTELECOM, RDS&RCS, ORANGE, VODAFONE, COSMOTE, ZAPP, etc. sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre TOATE CONVORBIRILE NOASTRE TELEFONICE: DE UNDE VORBIM, CU CINE (nr. de telefon si NUMELE SI ADRESA ABONATULUI), LOCATIA CELUI CARE ESTE APELAT, CAND SI CAT VORBIM;
- incepand din 20 ianuarie, toti operatorii de telefonie fixa si mobila , adica ROMTELECOM, RDS&RCS, ORANGE, VODAFONE, COSMOTE, ZAPP, etc. sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre SMS-urile pe care le trimitem: DE UNDE LE TRIMITEM, CUI SI CAND LE TRIMITEM;
De asemenea, incepan cu luna martie, mai precis din data de

- 15 martie 2009, adica peste mai putin de doua luni, toti providerii de internet, adica RDS&RCS, ROMTELECOM, ORANGE, ZAPP, etc.sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre emailurile noastre: DE UNDE TRIMITEM EMAILUL, DATA SI ORA LA CARE NE CONECTAM LA INTERNET, CUI TRIMITEM EMAILUL(adresa IP si NUMELE SI ADRESA FIZICA A ABONATULUI), DATA SI ORA LA CARE NE DECONECTAM DE LA INTERNET;

- incepand din 15 martie 2009, adica tot peste mai putin de doua luni, toti providerii de internet, adica RDS&RCS, ROMTELECOM, ORANGE, ZAPP, etc.sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre NAVIGAREA NOASTRA PE INTERNET: CINE SUNTEM (NUME, ADRESA FIZICA SI IP-ul), DATA SI ORA LA CARE NE CONECTAM LA INTERNET, DATA SI ORA LA CARE NE DECONECTAM SI PROBABIL TOATE ADRESELE DE INTERNET PE CARE LE ACCESAM.
Referitor la aceasta chestiune, parerea mea este ca am fost ascultati si pana acum, poate nu chiar toti si nu tot timpul chiar si fara aceasta lege. Pentru noi oamenii de rand nu cred ca se schimba cu nimic termenii comunicarii. Poate doar faptul ca suntem constienti ca ni se invadeaza intimitatea. Nu stiu sigur daca este asa, dar mie personal mi se pare o incalcare a drepturilor omului. Poate gresesc, dar eu asa simt. Oricum, SA LE ZICEM DOAR DE BINE SI SA LE URAM PLICTISEALA PLACUTA, alaturi de mesajul pe care l-a avut si Gigi Becali in mult mediatizatul dialog cu un anumit ziarist.
Viitorul suna bine si viitorul e portocaliu. :)) Sau totul este verde? Sau roz? Sau negru?....He he ...'om mai vedea.

luni, 19 ianuarie 2009

Bombardament










Cred ca luna asta am sa va bombardez, pe voi cititorii mei, :P cu o gramada de posturi. Chiar ma simt inspirat si am sa bag tare .... :)).
Sper sa si citeasca cineva aberatiile mele si eventual sa comenteze ceva...poate

Oameni sau animale?

De-alungul timpului oamenii s-au dovedit a fii unici intre toate vietatiile de pe aceasta planeta - diferentiindu-se nu numai printr-o inteligenta ridicata, moralitate si auto-constienta... dar si prin o alta latura de baza: este singura creatura care omoara de placere sau ca sport. Nu veti gasi nici un animal criminal in serie, sau vreun animal vanator de placere; animalele ucid doar pentru a supravietui (deoarece instinctul de conservare este prezent si la ele, sau macar la cea mai mare parte din ele) sau pentru a se hrani.
In timp ce robotii devin din ce in ce mai umani, trebuie sa avem grija ca noi sa nu devenim mai putin umani decat ei.
Priviti aceste imagini ... http://www.youtube.com/watch?v=OvZS16IxC8k

duminică, 18 ianuarie 2009

Evolutia = involutie sau autodistrugere?


V-ati intrebat vreodata incotro duce evolutia tehnologica? Sau care este urmatorul pas in aceasta evolutie?
Eu intotdeauna am fost de parerea ca o mare parte din cea ce se petrece in filmele si cartile SF devine mai devreme sau mai tarziu o realitate. Incepand de la cele mai mici lucruri care acum ni se par niste chestiuni foarte simple pana la cele mai complexe si mai greu de crezut.
Sa o luam usor... de exemplu geamul oglinda atat de prezent in ziua de azi, a fost descris cu mult timp in urma intr-o carte de Isaac Asimov. Aventuri cosmice, nave spatiale, calatorii in spatiu, descoperiri de planete...toate au fost prezente la un moment dat in carti sau filme. Pana si Luceafarul lui Eminescu poate fi privit ca o viziune asupra calatoriei in spatiu.
Autori ca Jules Verne, Isaac Asimov, Philip K. Dick... pot fi considerati adevarati vizionari. Multe dintre descrierile lor au fost transpuse in realitate. Daca nu ma credeti puneti mana si cititi, apoi analizati.
Filme precum Terminator sau Matrix s-ar putea sa nu mai para chiar atat de incredibile intr-un viitor mai mult sau mai putin departat. Construim roboti si masinarii incredibile deja. Inteligenta artificiala si realitatea virtuala sunt deja destul de avansate. Oare cat va mai dura pana cand robotii nu vor mai dorii sa fie sclavii omenirii? Parca si vad un zambet rasarit in coltul gurii celor care vor citii aceste randuri... poate ma considerati nebun... cine stie... poate chiar sunt...:), dar opriti-va cateva momente si ganditi mai profund cea ce am scris pe aici.
Clonare, teleportare... oare nu au fost deja incercate pe oameni? Cine stie cat de avansati suntem deja in laboratoarele de cercetare? Toate lucrurile care acum le avem la dispozitie la scara larga au existat cu multa vreme inainte in institutiile in care se elaboreaza.
Leacuri pentru boli ca SIDA, cancer si altele s-ar putea sa existe deja. Ganditi-va la Magic Johnson. Au trecut 17 ani decand a fost diagnosticat cu SIDA, de fapt 17 ani decad a recunescut public intr-o conferita de presa ca este infestat cu virusul HIV. Au fost zvonuri si stiri confor carora ar fi fost vindecat... iar daca ne gandim cati ani au trecut... e foarte posibil sa fie intr-adevar asa. Oare acest virus nu a fost creat de fapt in laborator? Oare cei care l-au creat nu au un leac? Parerea mea este ca DA, au un leac dar nu il dau orisicui.
GENETICA este atat de avansata incat se spune ca la un copil zamislit pe cale artificiala se poate customiza orice. Culoarea ochilor, a parului, constitutia corporala, etc... Hm, oare unde am mai vazut chestia asta?...ah, da in Godsend (2004) film cu Rober deNiro.
Celule stem ... productie sau regenerare de organe... Incepem sa ne jucam de-a Dumnezeu. In chirurgie, operatii din ce in ce mai complicate, transplant de orice organ, toate reusite deja.
Aplicatiile din domeniul militar, din domeniul industiilor producatoare de diverse... robotii iau incet incet locul oamenilor. Nu spun ca nu ar fii bine ca razboaiele sa se duca intre roboti si nu intre oameni... dar cum ramane cu cei care inca nu beneficiaza de aceasta tehnologie sau nu au banii necesari sa o implementeze? Ei vor trimite la lupta oameni obisnuiti.
Orice pe lumea asta are un boom si o recesiune toate lucrurile se se desfasoara sub o anumita fluctuatie. Suisuri si coborasuri in orice. Problema este ca, cu cat cazi mai de sus, cu atat te ridici mai greu, daca te mai ridici...
Poluarea, defrisarile, actiuni impotriva naturii, afectarea stratului de ozon, incalzirea globala... sfarsitul va veni, cu ajutorul nostru. Fiti mai atenti cu resursele, pentru ca ele nu sunt nelimitate. Descoperirile si evolutia tehnologica nu duc intotdeauna doar la lucruri bune. Cercetarea tehnologica exista pentru a face viata umana mai usoara si mai placuta. Dar odata ce aceste forte patrund in cele mai intime parti ale vietilor noastre...nu ne vom pierde chiar sufletul?
Incercati sa vedeti cateva episoade din The Outer Limitis. Analizati cu atentie concluzia de final a episoadelor.
Pana cand va veni momentul acela, in care ne vom autodistruge, intru-cat nu pot opri acest lucru, am sa incerc sa profit de aceasta evolutie tehnologica...si intr-un final ... FACA-SE VOIA TA, DOAMNE!

luni, 5 ianuarie 2009

Acasa

Nu prieteni, nu e vorba despre postul TV Acasa, ci despre locul unde locuim, de fapt locul unde ne simtim "acasa".
E ciudat ca dupa o perioada de timp indelungata in care ai stat (locuit) intr-un anumit loc, pe care l-ai numit "acasa", sa te muti si sa incepi sa numesti acel loc "acasa". De fapt la inceput nici nu prea ne vine, sau cel putin mie... Sau, poate nu este atat de greu de rostit cuvantul, dar pare unul rece fara substanta, fara sentiment.
Eu tocmai ce m-am mutat de vreo 2 saptamani si inca nu simt caldura caminului, nu pot sa spun despre acest loc, nu inca, faptul ca e "acasa"... desi am renovat la acest apartament un pic peste 3 luni jumate si am pus pasiune, suflet, idei, sudoare si am fost prezent in el aproape zi de zi. Momentan ma simt ca la hotel sau ca intr-un apartament inchiriat. Ma simt...cred ca...liber...si nu cred ca e din cauza ca nu mai locuiesc cu parintii, ca si pana acum...ci, pentru ca...fuck it...chiar nu stiu de ce.
Sunt convins insa, ca va veni si clipa in care in momentul in care voi rosti cuvintele "Ma duc acasa!" o voi simti cu adevarat, pentru ca se spune: acolo ti-e casa unde te simti bine si sufletul ti-e linistit.
Calatorului ii sta bine cu drumul...insa...nicaieri nu-i ca ACASA.
So long my friends...