Din nou poezie...

Ma aflu intr-o perioada plina de inspiratie si de creeatie...  :) iar poeziile curg pe banda rulanta. Sper sa adun suficiente, ca in doua luni sa am material de o carte... cine stie. Pana atunci va las sa va delectati cu o poezie mai ciudata, dar care, privita cu atentie, are suficient sens.

Introspectie

vreau sa afirm ceva comprehensiv

precum o rezonanta de chitara

dar fara note, cantec sau ton abuziv

e doar o teorema c-erupe spre afara

si daca zic ca e irefutabil, 

nu ma refer la sex, nici la felatie

ci pur si simplu e indubidabil 

este mai mult decat o revelatie

sa nu credeti ca m-am transfigurat,

sau ca m-a apucat vreo logoree

pentru ca folosesc limbaj mai elevat

chiar n-am de gand sa fac vreo epopee

nu sunt nici ipohondru, nici coleric

si stiu ca uneori sunt razvratit

dar nu sunt nici incorigibil sau isteric

am doar un foc in mine, ce arde mocnit

o extorsiune din ale gandurilor umbre

pornita din extaz mergand spre agonie

o intromisie de idei mai sumbre

ce-mi tiuie in cap ca o microfonie

vreau doar sa fac o introspectie

si sa-mi gasesc organic epicentru

sa pot sa imi aplic autocorectie

pornind adanc de dinauntru

Lucian AVRAMESCU

Bielefeld, 28.04.2013

Lumanare

Lumina calda, palida si fada

Ce-arunca umbre jucause pe perete

Se incapataneaza trist sa arda

Indiferent ca ti-este cald sau sete

O flacara, o calauza-n noapte

Ce ne indruma prin necunoscut

Transforma voci din tipete in soapte

Si ne arata viitorul, venind din trecut

Si arde de-opotriva pentru morti si vii

Chiar daca ploaia, vantul vor s-o stinga

Eternul joc intre a fi sau a nu fi

Si intunericul ce-ncearca sa o invinga

Lucian AVRAMESCU

Bielefeld, 19.04.2013

Tu, iubire...

Esti ca un soare jucaus
Ce tot se-ascunde dupa nori
Si te transformi in pescarus
Te-nalti, cobori, tot timpul zbori

Esti ca natura schimbatoare
Cu anotimpuri care vin si trec
Apari mereu precum o boare
Si pleci fara sa te petrec

Esti ca o perla din adancuri
Frumoasa dar greu de gasit
Comoara ascunsa printre ganduri
Ce lasa rani unde-a lovit

Puterea ta este precum o stanca
Si nici nu stii ce te-a lovit
Ca apa calma si adanca
Sau ca furtuna de nestavilit

Tu poti fi chiar o desfatare
La fel cum chin tu poti sa fi
Aproape toti aud a ta chemare
Si au pe buze "a iubii"

Esti cerul nesfarsit, senin
Dar intr-o clipa plin de nori
Patrunzi oriunde foarte fin
Te nasti, traiesti intens si mori

Esti ca o floare rara
Ce infloreste doar odat'
Faci inima ca sa tresara
Apoi dispari... si e pacat

Si pot sa te descriu la nesfarsit
Cu lucruri bune si cu rele
Dar am ajuns aproape de-asfintit
Si ma opresc ca sa privesc la stele

Lucian AVRAMESCU
Bielefeld, 17.04.2013

Balans in neant

Am vazut ca celelalte poezii v-au placut, asa ca mai postez o poezie, pe care am scris-o in urma cu cateva zile... Sper sa va placa si aceasta.

Balans in neant

Pe margini de prapastii

Pe muchii de cutit

Privi-vor ochii nostrii

Neantul nesfarsit

Pe taramuri departate

De o mare infinita

Cu mintea innecata

Si privirea-ntunecata

La fiecare colt de strada

Dam fata-n fata cu destinul

In intuneric sau lumina fada

Un pas gresit ne-a definit destinul

Suspendati in atmosfera

Viata este ca un dans

Cu moartea drept partenera

Un destin ce sta-n balans

Lugoj, 19.11.2010

Lucian Avramescu

Din nou poezie...

La porti de Rai

Vom bate la porti de Rai

            noi, cu totii impreuna

Si s-or deschide fara dubiu

            dar multi afara-o sa ramana

Si ei vor bate iar si iar

             sperand intr-o iertare,

Rugand portarul ce vegheaza

             pentru bilete de intrare

Insa biletele s-au dat demult

             in timpul vietii pe pamant,

Asa ca voi ce inca mai traiti

             sa nu scapati asta din gand

Caci va veni si timpul vost'

             la aste porti sa asteptati

Astfel, greselile sa le-ndreptati

             sa nu fiti alungati.

Lugoj, 20.11.2010

Lucian Avramescu

Poem: Iubirea ta - un drog

Iubirea ta - un drog

Iubirea ta e ca un drog

Cu bune si cu rele

Aduce uneori durere

...si alte ori placere

Prizez mireasma-ti de parfum

Si iti fumez chiar orice gand

Iar venele mi-am injectat

...cu dragostea-ti ca foc arzand

In rai, in iad, oriunde-as merge

Cu mine vreau ca sa te iau

Caci smoli si flacari care ard

...m-au transformat acum in bard

Si-oriunde-n lume tu ai fi

Te simt chiar langa mine

Caci dragostea ce mi-ai purtat

...m-aduce-n stadiul de drogat

De supradoza n-am sa mor

Caci prea bine imi este

Si niciun sanatoriu construit

N-o sa m-opreasca sa iti fiu iubit. 

Lugoj, 17.11.2010

Lucian Avramescu

In memoriam - Adrian Paunescu

Mi-am permis sa scriu un mic poem despre cel care a fost Maestrul... 

Apus de vers...

Acum mai bine de juma' de veac
La Copaceni a rasarit un vers
O mare bogatie pentru un popor sarac
Caci numele avea sa nu-i mai fie sters

Si rauri de cerneala au curs neincetat
Si pagini - mii - de carte ai umplut cu inteles
Pe versuri candide, cenaclul a cantat
Dar iata a sosit momentul apusului de vers.

Eterna Terra Nova, o iubire alb-albastra
Si glasul rotilor de tren in mers
Aceste adevarate ode pentru viata noastra
Vor dainui si dup-acest apus de vers

Politica e curva si te-a inselat
Dar cum tu ti-ai propus, doar inainte ai mers
Atunci multimi de oameni te-au lepadat
Si-acum plang vazand al tau apus de vers.

Se mai ridica unul, altul, ca nebunii
C-un gand necurat, ordinar si pervers
Se-ntorc in morminte chiar si strabunii
Cand iti vad defaimat chiar apusul de vers

Maestre, te plange o-ntreaga natiune
Si inca sunt multe lacrimi de sters
Acum doar ingeri te vad in actiune
Noi tre' sa traim cu apusul de vers

Lugoj, 09-11-2010

Lucian Avramescu

DUMNEZEU sa il ierte, oamenii care sunt suparati pe el sa il ierte... ca sa se poata odihnii in pace!

Sper ca vi-a facut placere sa il cititi si astept parerile voastre. Multumesc