Intru-cat am cam lenevit cateva zile, azi am postat intamplarie a doua zile: 3 si 4. Obiect de studiu mai jos :)
Vacanta in Grecia vazuta prin ochii mei … varianta lunga sau extinsa :)
Acest post face parte dintr-o mini poveste :). Acesta este postul numarul 5. Cititi inceputul mai jos :P
Ziua 4 – VINERI 26.06.2009
Rutina zilnica de dimineata. Plaja. Nori. Pranz. Inainte de pranz, aflam de la Lars ca a murit Michael Jackson – odihneasca-se in pace – Un pic de odihna, mai un pic de plaja printre norii care se tot rotesc deasupra noastra, lasand soarele sa ne mai inroseasca sau maroneasca pielea. Serara, ne decidem sa plecam pana in Paralia Katerini.
Ora 20:00 plecam spre Paralia Katerini. Drumul pana acolo a fost o adevarata aventura. Desi erau doar vreo 30 de km pe autostrada, calatoria a durat vreo ora si ceva… Explicatia? … Pai, in primul rand, datorita proastei semnalizari cu indicatoare si a faptului ca Leptokarya nu exista in hartile GPS-ului, am iesit din statiune catre autostrada pe o alta iesire decat trebuia; adica am iesit undeva inainte de un pay point. Am zis, ok, asta e, am platit intrarea pe autostrada si increzatori ca acesta a fost cel mai dificil lucu, continuam drumul cu avant. Dupa vreo 30 de chilometri asteptam sa vedem indicatorul cu iesirea catre Paralia Katerini. Vedem un indicator de genul Katerini iesire peste 500m. Hmmm, fara Paralia?, ne gandim noi… Gps-ul ne atentioneaza si el “Peste 500 m parasiti autostrada si faceti la dreapta”. OK, zicem… probabil ca vine si ierirea noastra. Apoi vine un mini-tunel si… “Conexiune satelit pierduta” zice vocea de femei din GPS. Iesim din tunel, si mai mergem vreo 50 m si auzim “Peste 100 m iesiti de pe autostrada si faceti dreapta” … peste inca 50 m urmeaza o iesire pe care scrie Katerini … ce facem?, intreb … luam dreapta sau facem cum zice GPS-ul? Pana sa ne hotaram, iesirea trece pe langa noi, deci… mergem inainte… Peste cei 100 m prezis de GPS in loc de iesire e din nou tunel. OOOO, stupoare… GPS-ul se reactualizeaza … “Rconfigurare traseu … mergeti inainte 25 km”. Vai vai, ce-am facut? Depasim momentul, si mergem inainte precum ne-a indicat vocea. La un moment dat, chiar daca inainte de cei 25 km, vedem o iesire si nu mai stam pe ganduri. Ajungem intr-o mica localitate – sa nu ma intrebati vreo data care, ca nu stiu nici acum – si ne oprim ca sa intrebam. Indicatoarele erau in continuare haotice, indicand directii aiurite. Grecii si ei destul de haotici in explicatii, chair contrazicandu-se si intr-o engleza aproximativa ziceau dreapta, dar aratau cu mana directia stanga… GPS-ul si el era dezorientat, si tot repeta “Reconfigurare traseu … iesiti de pe autostrada si faceti dreapta” … Pofitm? Ce autostrada? Ok, gata, asta a fost, ne hotaram sa ne intparcem in Leptokarya, dar pe unde? Intr-un final cineva ne indica directia, iar dupa vreo 15 minute de mers si privit in toate partile, cautand indicatoare, vedem unul cu Paralia Katerini. Ceeeeeeeeeeee? Na, acum chiar ca ma simt ca in Zona Crepusculara.
Intr-un final, ajungem si la destinatia dorita. Aici, parca e o alta luma. Strazi pline de magazine, reclame luminoase, plin de oameni pe strazi, agitatie, o galagie surda reieita din vorbitul tuturor cu fiecare… Ne-am plimbat, am belit ochii prin magazine, mama mea si Viorela si-au luat fiecare cate o geaca de piele, iar dupa vreo doua-trei ore din momentul in care am ajuns finalmente in Paralia ne hotaram sa plecam inapoi la hotel. Pe la 00:30 am ajuns obositi, dar distrati de toata aventura de care tocmai am avut parte. Un lucru bun in toata aceasta calatorie a fost faptul ca in ciuda tuturor greselilor pe care le facusem si derutei prin care am trecut, cu exceptia a doua momente scurte de tensiune, atmosfera a fost una destinsa, plina de glume si distractie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu